Turcia a înregistrat o creștere semnificativă a rezultatelor la testele PISA, depășind România în ultima evaluare, iar schimbările din sistemul educațional turcesc au avut un rol esențial în acest progres. În ciuda faptului că investițiile financiare recente nu sunt masive, îmbunătățirile au fost determinate de abordări inovatoare în pregătirea cadrelor didactice, evaluarea elevilor și integrarea strictei relații dintre școală și familie.
Reforma în sistemul educației turcești
Potrivit lui Serkut Kızanıklı, profesor de literatură, sistemul turcesc a adoptat strategii diferite pentru creșterea performanței elevilor. Una dintre acestea vizează educația din ciclul primar, unde accentul nu se mai pune exclusiv pe învățarea academică, ci și pe dezvoltarea valorilor precum respectul și colaborarea. Aceste valori sunt integrate în activități și lecții speciale dedicate, pentru a contracara efectele lipsei lor în mediul familial.
Implicația părinților în procesele educaționale
O altă schimbare majoră ține de relația dintre școală și familie. În ultimul deceniu, percepția asupra părinților s-a transformat radical, aceștia fiind acum considerați parteneri în procesul educațional, nu simple clienți. Pentru a aborda problemele generate de schimbările sociale și tehnologice, precum consumul de droguri sau comportamente negative, școlile turcești obișnuiesc să îi implice pe părinți în mod direct, construind astfel o alianță eficientă pentru formarea elevilor.
Impactul valorilor și colaborării asupra rezultatelor
Această strategie a contribuit la îmbunătățirea performanțelor la testele PISA, care reflectă acum un progres semnificativ în sistemul turcesc. Noile măsuri, combinate cu o evaluare continuă și o abordare holistică, au dus la crearea unui mediu educațional diferit, mai apropiat de nevoile evolutive ale elevilor.
Predarea în teren: profesorii merg acasă la elevi
Un aspect notoriu în practica educației turcești este implicarea profesorilor în viața personală a elevilor. În situații în care un elev adoarme în timpul orelor, în loc să fie văzut ca leneș, profesorii, consilierii sau directorii școlilor merg acasă pentru a înțelege contextul familial. În cazurile de sărăcie, școala se mobilizează pentru a ajuta familiar, inclusiv prin găsirea unui loc de muncă pentru părinți, nu prin strângere de fonduri.
Concluzii și bune practici pentru România
Deși abordările din Turcia sunt diferite și în contextul social și cultural, anumite elemente pot fi considerate modele pentru sistemul românesc. Dar, după cum subliniază expertul, adaptarea trebuie făcută cu grijă, ținând cont de specificul fiecărei țări. Reforme similare ar putea include crearea unei legături mai strânse între școală și familie, precum și promovarea valorilor moral-civice în toate aspectele procesului educațional.
Rezultatele obținute în Turcia sugerează că progresul nu depinde exclusiv de finanțare, ci și de prioritizarea calității educației și de modul în care școlile se raportează la elevi și părinți.
