România a înregistrat o scădere a potențialului de creștere economică, estimată la aproximativ 2,0% pentru perioada următoare, față de 3,5-3,75% înainte de pandemie, conform unei analize publicate de ING Bank. În viitor, investițiile și productivitatea vor fi pilonii principali ai recuperării, însă ritmul va fi mai lent decât în trecut.
Stadiul actual al creșterii economice a României
Potrivit analizei, economia românească a crescut cu 0,7% în 2025 și ar putea avea o contracție în 2026. Pentru perioada 2027-2028, se estimează o creștere de circa 2,2%. Creșterea recentă a fost influențată de factori ciclici precum consolidarea fiscală, inflația ridicată, reducerea consumului și cererea externă slabă.
Progresul în convergența cu Europa
PIB-ul pe cap de locuitor, exprimat în standarde de putere de cumpărare, a crescut de la 44% din media UE la aderare în 2007, la 78% în 2025. Dezvoltarea rapidă s-a datorat creșterii productivității muncii, investițiilor străine și integrării în Uniunea Europeană, generând un dividend semnificativ pentru economia locală.
Perspectivele investițiilor și provocările viitoare
Analiza precizează că, dacă ciclul investițional continuă, creșterea potențială ar putea ajunge între 2,4% și 2,7% până în 2027-2029. Într-un punct de inflexiune în 2027, finalizarea mecanismului de redresare și reziliență și diminuarea fondurilor UE vor plafona investițiile publice, transferând accentul spre investițiile private.
Dezvoltarea infrastructurii – drumuri, căi ferate, energie și rețele digitale – va influența pozitiv creșterea potențială, contribuind cu aproape un punct procentual dacă se reușește implementarea eficientă a proiectelor.
Dinamica forței de muncă și implicațiile demografice
Populația României a scăzut de la 23,2 milioane în 1990 la 19 milioane în 2025. Numărul persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani s-a redus de la 13,4 milioane la 11 milioane și se estimează că va ajunge la 8,5 milioane până în 2050, conform OCDE.
Participarea forței de muncă în 2025 a fost de 69%, comparativ cu 76,1% în UE, iar rata de ocupare a femeilor a fost de 59,5%. Eliminarea acestor decalaje, în special în ceea ce privește participarea, ar putea crește semnificativ nivelul PIB-ului potențial, cu o estimare de o creștere de aproximativ 6,5%.
Pentru perioada următoare, creșterea forței de muncă depinde de măsuri precum sporirea participării femeilor și a tinerilor, reducerea informalității, îmbunătățirea sănătății și utilizarea migrației într-un mod sistematic.
Importanța productivității în creșterea pe termen lung
Productivitatea a fost principalul factor de stagnare a creșterii; conform Comisiei Europene, aceasta a crescut cu circa 4,5% anual între 2015 și 2019, dar doar cu 2% între 2020 și 2025. Reducerea a fost influențată de epuizarea câștigurilor din tehnologii și investiții importate.
Deși nivelul cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare (C&D) a fost de 0,5% din PIB în 2025, în contextul UE fiind de 2,2%, investițiile în inovare sunt slab distribuite între firme, iar educația superioară are un nivel de absolvire de 23,2%, adică jumătate față de media UE.
Există un potențial de dezvoltare: firmele românești integrate în lanțurile globale sunt foarte productive, însă răspândirea tehnologiei și practicilor inovatoare în celelalte sectoare rămâne o provocare.
Impactul inteligenței artificiale și posibilitatea de creștere
Utilizarea intensivă a inteligenței artificiale și automatizării poate ajuta România să compenseze declinul demografic, reducând dependența de forța de muncă. Studiul Băncii Mondiale din 2026 estimează că adoptarea tehnologiilor digitale ar putea crește productivitatea cu până la 15% în țări precum România.
Pentru un impact real, trebuie investit în competențe, cercetare, management și finanțare, pentru a permite implementarea tehnologiilor la scară largă în firmele de dimensiuni medii și mici.
Perspective și limitări pe termen mediu și lung
Estimarea creșterii pe termen scurt rămâne incertă, influențată de recesiune și condiții ciclice. Pe termen mediu, însă, fluxul de investiții și utilizarea eficientă a capitalului și forței de muncă vor determina evoluția creșterii potențiale.
După 2029, efectele demografice devin mai vizibile, iar creșterea anuală ar putea fi de circa 2,5%. O creștere de această natură, deși mai lentă decât în epoca de recuperare rapidă, permite continuarea convergenței cu media UE, în condițiile în care creșterea UE este estimată între 1,0% și 1,5%.