Patrick André de Hillerin a fost unul dintre cei mai tineri și remarcabili jurnaliști din istoria publicației „Academia Cațavencu”. A decedat luni, la vârsta de 52 de ani, în comuna Jurilovca, județul Tulcea, fiind descris drept un talent nativ, cu o carieră marcantă în jurnalismul românesc.
Cariera și realizările jurnalistului
Patrick André de Hillerin a început să colaboreze cu „Academia Cațavencu” la vârsta de 14 ani. În acea perioadă, a devenit cel mai tânăr jurnalist din istoria revistei și a rămas asociat cu redacția pentru aproape două decenii, cu scurte întreruperi. În timpul acestor ani, a fost reporter, jurnalist de investigație, autor de interviuri, editorialist și chiar a condus redacția revistei.
El a fost recunoscut pentru talentul său în scris și pentru implicarea în investigațiile publicate în paginile „Pagina a treia” a publicației. Potrivit declarațiilor fostelor sale colaboratoare, Patrick avea o abilitate deosebită de a scrie ușor și mult, fiind considerat un talent rar și irepetabil.
Contextul personal și impactul în jurnalism
Patrick André de Hillerin a fost parte integrantă a mediului jurnalistic românesc post-comunist, construind în timp o legendă a independenței presei din România. Redactorul-șef Doru Bușcu rememorează că, deși era extrem de tânăr, a avut pentru mult timp un impact semnificativ în publicație.
Lipsa unor planuri concrete despre operele literare ale lui Patrick rămâne un aspect notabil. Bușcu menționează că acesta nu a reușit să-și scrie cărțile de literatură, fiindanunțat de cariera jurnalistică și de provocările existențiale care au amânat acest vis. Opera lui se păstrează în memoria scurtă a tiparului, uneori rătăcind pe internet, însă viața și spiritul său continuă să fie evocate de colegii săi, mai ales în momentele de nostalgic amintire ale tinereții.
Memorii și anecdote despre Patrick
Un coleg de breaslă amintește cum își trăia meseria, cu nopți albe, tutun și o obsesie pentru perfecțiune în texte. Aceasta a fost o caracterizare frecventă pentru stilul său de lucru.
Pentru a ilustra spiritul său, colaboratorul povestește despre un pariu din redacție, din urmă cu două decenii, referitor la cine va muri primul. Se știa că Patrick fuma și bea frecvent, fiind chiar înalt și palid. În cadrul pariului, o jurnalistă americană, venită să îi învețe despre vânzarea publicității, a stabilit că el va fi primul. Implicit, acesta și toate celelalte persoane au rămas în viață, iar colegul său speculează acum că, dacă ar fi murit, Patrick ar fi râs de propria moarte, afirmație despre care colegii săi cred că și-a dorit-o, cu umorul său caracteristic.
