Centrala nucleară Hinkley Point C din Anglia a finalizat un tunel subacvatic de 620 de metri pentru protejarea peștiilor, construit pentru a evita aspirarea lor în sistemul de răcire al unității. Procesul a fost finalizat pe 1 octombrie 2026, folosind o mașină de forat denumită „Sarah Guppy”, de 88 de tone, care a excavat tunelul sub Canalul Bristol.
Rolul tunelului în protejarea faunei marine
Centrala Hinkley Point C din Somerset va avea două reactoare nucleare, cu o capacitate de a furniza energie pentru aproximativ șase milioane de locuințe. Construcția și instalarea tehnică sunt în curs, iar primul reactor va fi operațional în 2030, conform estimărilor companiei EDF Energy.
Pentru a satisface necesarul de apă de răcire, centrala folosește două tuneluri de intrare, cu o lungime de peste 3 km și un diametru de aproximativ 6 metri. În plus, există un tunel de evacuare pentru apa de răcire înapoi în mare.
Debitul de apă este foarte mare, ceea ce crește riscul ca peștii să fie aspirați în sistem. Tunelul recent finalizat permite peștilor să fie evacuați în mod sigur din sistem, înainte de a ajunge la pompele principale.
Pentru a proteja fauna acvatică, EDF a investit peste 950 de milioane de dolari în trei sisteme de protecție, considerate cele mai avansate din lume. Scopul acestora este de a preveni capturarea accidentală a peștilor în sistemul de răcire și de a-i returna în mediul natural.
Sisteme de protecție pentru fauna acvatică
Primul mecanism constă în patru capete de admisie cu viteză redusă, situate pe fundul mării, care permit peștilor să se îndepărteze de deschideri, chiar și atunci când se află la doar doi metri distanță.
A doua barieră include un sistem acustic cu ultrasunete, numit informal „discoteca pentru pești”, care emite semnale sonore pentru a ghida și speria anumite specii. Testarea efectuată de EDF în colaborare cu Universitatea Swansea a arătat o eficiență de peste 90%, însă sistemul nu a fost încă aprobat de autorități.
Ultima linie de apărare este formată din ecranele cilindrice rotative, denumite tamburi, care captează și resturile, precum și peștii care au trecut de celelalte bariere. Aceștia sunt direcționați către sistemul de returnare, care îi transportă printr-un tunel de 1,8 metri lățime și îi eliberează înapoi în Canalul Bristol.
Construirea tunelului sub Canalul Bristol
Numele mașinii de forat a fost ales de elevi, în onoarea primei femei britanice care a brevetat un sistem de siguranță pentru pilonii de poduri, în secolul al XIX-lea. „Sarah Guppy” a fost utilizată pentru a realizat tunelul sub Canalul Bristol, procesul fiind complex.
Metoda folosită, „pipe jacking”, a presupus împingerea mașinii prin sol cu jeturi hidraulice, în timp ce secțiuni de conducte din beton au fost adăugate în spatele ei pentru a forma pereții tunelului. Traiectul nu a fost liniar, existând două curbe verticale și o ieșire unghiulară într-o structură de beton de 45 de metri amplasată în centru.
După o perioadă de aproximativ cinci luni, mașina a ieșit la suprafață, fiind recuperată cu ajutorul unei macarale plutitoare de mare tonaj.
Estimarea impactului ecologic
Impactul asupra mediului marin rămâne subiect de dezbatere între autorități și reprezentanții companiei. Conform estimărilor EDF, pierderile anuale de faună marină se vor ridica la sub 48 de tone, echivalentul capturii unei mici ambarcațiuni de pescuit comercial.
Organizațiile de protecție a mediului și autoritățile de pescuit avertizează însă asupra unui număr potențial mai mare de pești afectați, afirmând că testele și evaluările ecologice vor continua și în perioada următoare.
