România a decorat, de la începutul funcționării, peste 110.000 de persoane și organizații, conform datelor Administrației Prezidențiale. Roxana Butnaru, consilier de stat la Cancelaria Ordinelor de aproape un an, susține faptul că aceste cifre, deși importante, ascund povești de valoare neașteptată, precum cele ale veteranilor din Al Doilea Război Mondial sau ale militarilor, civili și străini decorați.
Structura sistemului național de decorații
Sistemul național de decorații include trei ordine naționale, o cruce și două medalii, precum și nouă ordine speciale, dedicate diverselor domenii de activitate. De asemenea, există trei cruci comemorative și cinci ordine militare de pace, toate organizate pe grade sau clase. Unele distincții au însemne speciale în funcție de categoria beneficiarilor, civili sau militari.
Multe decorații au fost acordate celebrei gimnaste Nadia Comăneci, decorată cu Ordinul „Meritul Sportiv”, în grad de Comandor, pentru contribuțiile sale la promovarea imaginii sportive a României. În plus, actorul japonez Kuranosuke Sasaki a primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, pentru implicarea în proiecte culturale și teatrale, inclusiv colaborări cu regizori români precum Silviu Purcărete.
Istoria și procedura decorațiilor
Prima ceremonie de decorare a românilor la Cotroceni a avut loc în mai 1999, când au fost decorați Patriarhul Teoctist și Cardinalul Alexandru Todea cu Ordinul Național Steaua României în grad de Mare Cruce. Evenimentul a fost în contextul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, într-un moment de reconciliere națională și religioasă, după perioada comunistă.
Procedura de acordare implică verificări, avize și etape riguroase, menite să garanteze corectitudinea și semnificația decorației. Roxana Butnaru subliniază că aceste procese pot dura de la câteva zile la câteva săptămâni, pentru a asigura o decizie corectă și responsabilă.
Un exemplu notabil de reacție rapidă a fost ceremonia de decorare a profesorului Liviu Librescu în 2007, după masacrul de la Virginia Tech. Președintele Traian Băsescu a răspuns în mai puțin de două ore la solicitarea de a-i acorda medalia „Steaua României” post-mortem. Librescu, supraviețuitor al Holocaustului și profesor la universitatea din Virginia, a fost ucis în timpul masacrului, încercând să protejeze studenții.
Impactul și semnificația decorațiilor
Butnaru evocă povești despre oameni care, deși au realizări remarcabile, vorbesc cu modestie despre ele. Un exemplu este profesorul Vasile Adamescu, care și-a pierdut vederea și auzul în copilărie, dar a reușit să sprijine copii cu deficiențe senzoriale. Altă poveste emoționantă este Oana Furnică, adolescenta care a coborât într-un puț pentru a salva un copil de doi ani. La aceste exemple se adaugă și sportivul nevăzător Florin Bologa, remarcabil la judo.
Butnaru crede că aceste povești reflectă o adevărată valoare, chiar dacă nu sunt neapărat mediatizate sau recunoscute public. Ea susține ideea că meritul autentic nu trebuie să fie zgomotos pentru a fi valorificat și recunoscut.
Reflecții asupra memoriei naționale și încrederii
Consiliera de stat spune că, în activitatea sa, lucrează cu memoria națiunii și că fiecare decorație are o semnificație profundă. Decorarea Nadiei Comăneci a fost un moment de intensă emoție, deoarece reprezintă recunoașterea valorii nu doar individuale, ci și ca simbol național.
Butnaru reflectă asupra procesului de retragere a decorațiilor, menționând că aceasta se face doar în situații excepționale, precum condamnări definitive. Ea precizează că această decizie revine exclusiv Președintelui României, în condițiile legii.
Un aspect critic abordat de Roxana Butnaru este însăși încrederea în oameni. Consideră că România are un deficit de încredere, lucru care afectează recunoașterea valorii autodeclarate și succeselor cetățenilor. În opinia sa, este important ca succesul să fie acceptat fără suspiciuni, iar valorile reale să fie recunoscute la timp, pentru a nu fi trecute cu vederea.
Ea crede că România are mulți oameni valoroși, dar că marea provocare este să-i vedem, să-i recunoaștem și să-i apreciem înainte să fie prea târziu. În aceste sens, consideră că meritocrația poate fi resuscitată dacă rezultatele sunt cântărite mai mult decât imaginea sau relațiile.
Roxana Butnaru a încheiat prin afirmarea faptului că, în discursul public și în societate, recunoașterea valorii trebuie făcută la momentul potrivit, nu după ce cei merituoși părăsesc scena publică.