Ultimul ghețar din Slovenia, Skuta, se află în pericol de dispariție, cu suprafața redusă la doar 1,5 hectare față de 2,5 hectare în urmă cu câțiva ani. Evaporarea rapidă a acestuia sugerează că s-ar putea topi complet până în octombrie, declară cercetătorii.
Dispariția ghețarului Skuta
Suprafața ghețarului s-a redus considerabil, de la 2,5–3 hectare la 1,5 hectare. Geograful Miha Pavšek, care monitorizează ghețarul de 80 de ani, afirmă că grosimea stratului de gheață a scăzut de zeci de metri la câțiva metri. Ultimele urme de gheață ar putea dispărea în câteva zile.
Motivul reducerii rapide
Cauzele principale sunt temperaturile ridicate din timpul verii și insuficiența zăpezii în sezonul rece. Pavšek precizează că punctul critic apare când iernile sunt lipsite de zăpadă, iar vara este extrem de caldă. În 2026, aceste condiții au fost observate și în alte regiuni montane europene, inclusiv în Elveția, unde ghețarul Gries a pierdut șase metri de gheață într-un singur an.
Măsuri de protecție și limitări
Pentru încercarea de conservare, 80-90% din suprafața ghețarului a fost acoperită cu moloz, pentru a reflecta radiațiile solare. Cu toate acestea, această acțiune are efecte limitate, deoarece apa continuă să se scurgă din peșterile situate sub ghețar. Skuta se află la 2.532 metri altitudine, fiind al treilea cel mai înalt vârf din Alpii Kamnik și cel mai estic ghețar din Alpi.
Unele soluții alternative includ utilizarea prelatelor textile pentru reflectarea radiațiilor solare. Experții afirmă că aceste materiale pot încetini topirea gheții și pot ajuta în perioada cu ierni cu zăpadă puțină. Însă, acestea sunt costisitoare și pot avea impact negativ asupra mediului, eliberând microplastic.
Soluții inovatoare
Un proiect inovator fiind testat în Elveția implică crearea de „ghețari artificiali” prin tehnica indiană a Ice Stupas. Aceste structuri, constând în conuri de gheață, se formează iarna și degajă apă topită în primăvară, susținând alimentarea cu apă a agriculturii. Deși tehnologia a demonstrat succes în teste, aplicarea sa pe scară largă este dificilă din cauza costurilor ridicate și a cerințelor energetice mari.