**Doar 3.737 dintre cele 17.450 de cabinete stomatologice din România au contract cu Casa de Asigurări**
Din totalul celor 17.450 de cabinete stomatologice active în țară, doar 3.737 au încheiat contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate (CNAS), evidențiază datele recente. Astfel, mulți pacienți plătitori de asigurare de sănătate nu beneficiază de tratamente decontate, iar accesul la serviciile stomatologice finanțate public este limitat.
De ce nu lucrează mai mulți medici stomatologi cu CNAS?
Medicii stomatologi invocă dificultățilegate de condițiile de contractare cu autoritățile. În unele județe, nu există deloc cabinete contractate pentru servicii stomatologice, chiar dacă există cerere crescută.
În anumite zone, lipsa contractelor a devenit o realitate sistematică, ceea ce limitează accesul pacientului la tratamente decontate. Problemele nu sunt exclusive României, ci și în alte țări europene, unde medicii stomatologi se confruntă cu dificultăți similare în a lucra în sistemul public de sănătate.
Motivul principal: prețurile decontate sunt prea mici
Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care medicii evită colaborarea cu CNAS este nivelul redus al decontărilor. Vicepreședinta Colegiului Medicilor Stomatologi, Smărăndița Păcuraru, explică că prețurile plătite de Casa de Asigurări nu acoperă costurile reale ale funcționării unui cabinet, incluzând materiale, utilități, întreținere și impozite.
Această situație limitează posibilitatea medicilor de a oferi servicii și, implicit, de a crește volumul de pacienți tratați cu finanțare publică. Medici precum Anna Maria Pangică afirmă că, dacă suma alocată de Casa de Asigurări ar fi mărit de 8-10 ori, ar putea trata aproape toți pacienții care trec pragul cabinetului fără să le ceară plata suplimentară.
În același timp, grila de servicii decontate a fost redusă, de la 94 de manopere în 1999 la numai 32 în prezent. Pentru tratamentele copiiilor, situația este și mai restrictivă, fiind multe servicii efectuate, dar neincluse în lista decontabilă.
Limitări ale decontării: cazul re tratamentului unei carii și recurența leziunilor
Smărăndița Păcuraru exemplifică cu tratamentul unei carii pe o suprafață a dintelui. Dacă în urma unui timp apare o altă leziune pe același dinte, medicul nu poate raporta o altă manoperă, întrucât decontarea pentru același dinte se face o dată la 2-3 ani.
„Dacă un copil vine cu o carie și refăcute după câteva luni, medicul nu mai poate lucra gratuit pentru acea zonă”, explică medicul. Acest sistem limitează intervențiile repetate în cazurile recurente, chiar dacă părinții și medicii doresc tratament de urgență.
Colegiul Medicilor Stomatologi a solicitat recent creșterea numărului de manopere decontate, însă limitările persistă. Reprezentanta acuză că, în condițiile actuale, pentru serviciile oferite prin CNAS, nu se realizează profit, fiind un sprijin pentru pacienți în limita finanțării disponibile.
Sumele lunare decontate și diferențele între mediile urbane și rurale
Sumele decontate variază în funcție de zona de activitate și pregătirea medicului. În mediu rural, plafonul lunar pentru un cabinet poate ajunge până la 7.100-10.000 de lei pentru medicii fără grad, specialiști sau primari, în timp ce în București, suma de referință se situează în jur de 5.000 până la 6.000 de lei.
Un medic primar din mediul urban poate primi aproximativ 6.000 de lei pe lună, în timp ce în mediul rural, plafonul pentru acoperirea costurilor este de până la 10.000 de lei.
De exemplu, Anna Maria Pangică, medic în București, precizează că suma decontată lunar este de obicei între 5.000 și 6.000 de lei, în timp ce plafonurile din zonele rurale sunt mai mari pentru a încuraja medicii să activeze acolo.
Cu toate acestea, aceste plafoane sunt doar orientative, fără garanție. În unele cazuri, sumele alocate au fost reduse recent, iar plafonul pentru medicii specialiști din București a scăzut de la 6.000 la 4.000 de lei.
Agravați de dificultățile birocratice și de sistemul informatic
Medicii stomatologi se plâng de birocrație excesivă, fiind nevoiți să depună dosare elaborate, cu sute de pagini, pentru contractarea cu CNAS. La fiecare doi ani, trebuie refăcute aceste documente, ceea ce implică acte precum autorizație sanitară, act constitutiv, documente pentru echipament și consumabile.
Uneori, chiar și după depunerea dosarului, medicii trebuie să lucreze noaptea pentru a transmite documentele, din cauza sistemului informatic nefuncțional sau al perioadelor de nefuncționare. Sistemul de raportare și validare este perceput drept o povară birocratică suplimentară, limitând posibilitatea de a lucra și de a acoperi costurile.
Această situație duce la reducerea semnificativă a numărului de cabinete stomatologice active în contract cu Casa de Asigurări, în special în mediul urban.
Alte țări europene: situații similare în atragerea medicilor în mediul rural
În Austria, din circa 5.500 de medici stomatologi înregistrați în 2014, doar 2.377 aveau contract cu sistemul de asigurări în 2024, reflectând o tendință de retragere masivă. Autoritățile încearcă să contracarere această situație prin creșterea tarifelor și simplificarea procedurilor birocratice.
Și în alte state, precum Franța și Cehia, atragerea de medici în zonele rurale reprezintă o provocare. În Franța, 60% dintre localități din mediul rural nu dispun de suficienți stomatologi, iar aproape jumătate dintre francezi spun că le lipsesc serviciile stomatologice în comunitățile lor. În Cehia, legislația prevede ca fiecare localitate să fie deservită de un dentist la o distanță de maximum 35 de kilometri, însă în practică, lipsa personalului medical poate face dificilă respectarea acestei reguli.
Autoritățile locale încearcă să atragă medici oferindu-le locuințe, dar această strategie nu întotdeauna are rezultate în zonele foarte izolate.
**De ce evită mulți stomatologi să colaboreze cu sistemul public?**
Principalul motiv invocat este birocrația excesivă, care implică depunerea sistematică a unor dosare complexe și costisitoare, precum și riscul de a fi nevoit să lucreze în condiții de sistem informatic instabil.
Medicii explică că, în condițiile în care plafoanele de decontare sunt limitate și se epuizează rapid, activitatea lor în sistemul public devine neprofitabil sau chiar imposibilă, ceea ce descurajează în continuare participarea la sistemul de asigurări de sănătate.
Aceste probleme apparent reduc disponibilitatea medicilor de a lucra în sistemul public și limitează accesul pacienților la tratamente decontate, atât în mediul urban, cât și în zonele rurale.
