Partidul Liga Studenților a preluat conducerea în Serbia după un an și jumătate de la înființare, reușind să-l înlăture de la putere pe Aleksandar Vucic, liderul care a guvernat țara timp de 12 ani, ca prim-ministru și președinte. În ciuda numelui, niciunul dintre viitorii parlamentari ai formațiunii nu are statut de student. Formațiunea s-a constituit ca urmare a tragediei din 1 noiembrie 2024, când acoperișul gării din Novi Sad s-a prăbușit, provocând moartea a 16 persoane. Masacrul a declanșat ample proteste împotriva guvernului, criticat pentru corupție și pentru responsabilitatea în gestionarea tragediei. În același timp, a fost revendicată și demisia lui Aleksandar Vucic din funcția de președinte. Inițial, protestele studențești au avut amploare redusă, cu câteva zeci de persoane care au blocat traficul pentru un minut în Novi Sad și Belgrad, marcând comemorarea victimelor. La sfârșitul lunii ianuarie 2025, după ce zeci de mii de oameni au ocupat o intersecție din Belgrad alături de fermieri cu tractoare, prim-ministrul Milos Vucevic și-a dat demisia. În luna martie 2025, sute de mii de oameni au participat la cea mai mare manifestație antiguvernamentală din ultima generație în Belgrad, condusă de studenți. Protestele au fost simbolizate printr-o amprentă roșie, semn reprezentând sângele pe care protestatarii îl asociază cu guvernul. Studenții au organizat strategii media și de social media și au coordonat marșuri, fiind implicați activ în mobilizarea populației. La aniversarea prăbușirii acoperișului, au mers pe jos de la Belgrad la Novi Sad, fiind sprijiniți la drum de localnici din satele mici. Idea unor candidați proprii pentru alegeri a fost lansată în mai 2025, după consultări cu partidele de opoziție, care au fost invitare să nu depună liste separate. Lista Studenților a fost constituită oficial pe 9 septembrie 2026, la o lună și jumătate înainte de alegeri, programate pentru aceeași zi. Studentii au decis ca lista lor să cuprindă 250 de persoane pentru fiecare mandat de parlamentar, cu condiția ca aceștia să nu fie studenți la momentul candidaturii. Participanții nu puteau fi membri anteriori ai Partidului Progresist Sârb sau să fi ocupat funcții publice în alte partide, fiind obligați să accepte programul politic al formațiunii. În lista de candidați se află profesori universitari, actori, fermieri și un rapper de renume, Ilija Srdanovic fiind primul nume. Liderii au precizat că implicarea lui nu indică intenția de a-l numi prim-ministru, dacă partidul va câștiga alegerile. Rezultatele politicii și pozițiile în plan internațional rămân nesigure, analistii fiind interesați cum va gestiona Serbia o conducere formată din persoane fără experiență politică anterioară. Puține detalii sunt disponibile despre modul în care formațiunea intenționează să abordeze combaterea corupției, transparența, libertatea presei și reforma educației. La problemele majore se adaugă incertitudinea în privința aderării la Uniunea Europeană și a relațiilor cu Kosovo, precum și poziția față de sancțiuni împotriva Rusiei, pe care oponenții o critică pentru că nu a fost clar exprimată. O analiză menționată de firma Teneo indică că, deși guvernul studenților ar urmări reforme ample și reorganizări instituționale, rezistența birocratică internă ar putea genera instabilitate pe termen scurt.Contextul fondării și mișcarea protestatarilor
Primele manifestații și escaladarea protestelor
Rolul studenților în manifestațiile din ultimii doi ani
Formarea listei și candidaturile studenților
Condamnări și reguli pentru candidați
Necunoscutele privind viitorul guvern

















