Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a publicat, miercuri, informații despre indemnizațiile judecătorilor din România, precum și date comparative cu alte state europene. În contextul hotărârilor recente ale Curții Europene a Drepturilor Omului, CSM a evidențiat că venitul brut al unui judecător stagiar reprezintă 1,26 salarii medii brute naționale.
Indemnizațiile judecătorilor din România
Conform unui comunicat al CSM, salarizarea judecătorilor variază în funcție de gradul profesional, vechime și gradație, incluzând sporuri și indemnizații nete lunare pentru luna octombrie. Astfel, salariile nete lunare sunt:
– Judecător stagiar: între 6.990 și 8.285 lei;
– Judecător cu grad de judecătorie: între 10.486 și 16.157 lei;
– Judecător cu grad de tribunal: între 14.390 și 17.948 lei;
– Judecător cu grad de curte de apel: între 16.309 și 20.346 lei.
Din totalul celor 4.544 de judecători disponibili la 26 octombrie, 46% activează în instanțele de judecătorie, 33% în tribunale și 21% în curți de apel.
Comparație cu salariul mediu național
Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, salariul mediu net în România, în august 2026, era de 5.688 lei, iar salariul brut de 9.497 lei.
Pentru un judecător stagiar aflat la nivelul minim al grilei, indemnizația brută raportată la salariul mediu brut reprezintă de 1,26 ori. În cazul unui judecător definitiv cu grad de judecătorie la nivel minim, indemnizația brută depășește de 1,89 ori salariul mediu brut național.
CSM menționează că media europeană a câștigurilor salariale brute raportate la salariul mediu național, conform datelor din EU Justice Scoreboard 2026 și CEPEJ 2024, este de aproximativ 2,13 ori. România se situează sub această medie.
Povestea salariilor în context european
Anterior, la 16 iulie 2025, CSM a prezentat o analiză comparativă indicând că, la începutul carierei, România ocupa locul 20 din 27 de state UE pentru venitul brut și locul 22 pentru cel net.
CSM a subliniat, în comunicat, că există practici de transferare a divergențelor politice interne în fața instanțelor internaționale, prin prezentarea distorsionată a realităților naționale. Aceste acțiuni pot aduce beneficii temporare în plan intern, dar afectează credibilitatea instituțiilor statului și imaginea României pe plan internațional.
