Reforma administrativ-teritorială în România: perspective și provocări

Un politician social-democrat afirmă că la aproape 37 de ani de la Revoluție, societatea românească a suferit o serie de transformări semnificative, ceea ce justifică nevoia unei reforme administrative profunde. El subliniază că această reformă trebuie abordată cu curaj politic, dar fără grabă, pentru a asigura schimbări durabile și bine fundamentate.

Contextul și nevoia unei reforme structurale

Potrivit lui Mihai Fifor, România a suferit o redistribuire a populației, extinderea orașelor, dar și depopularea unor comunități rurale. În plus, unele localități au ajuns să nu-și mai poată susține administrativ serviciile de bază, în timp ce altele s-au extins peste limitele teritoriale stabilite inițial. Reformele administrative devin astfel o necesitate pentru a crea administrații mai eficiente și mai bine pregătite.

Fifor afirmă că nevoia de reorganizare nu se reduce la simpla reducere a numărului de primării. Decizia de comasare trebuie să urmărească crearea unor administrații mai puternice, cu personal specializat și resurse pentru investiții, dar fără a neglija serviciile esențiale pentru cetățeni, precum drumurile, școlile sau dispensarele.

Provocări logistice și sociale ale reorganizării

Politicianul precizează că reorganizarea administrativ-teritorială va ridica mai multe întrebări concrete pentru cetățeni. Este vorba despre modul în care își vor putea rezolva problemele, despre documentele de proprietate, evidențele fiscale și distanța până la noile primării. El accentuează că statul are responsabilitatea de a anticipa aceste dificultăți și de a soluționa aceste aspecte, pentru a evita ca reformele să devină o povară administrativă pentru cetățeni.

De asemenea, Fifor amintește că, deși o comună poate dispărea din evidențele administrative prin decizie politică, problemele legate de oameni și comunitățile respective nu dispar odată cu această schimbare. Sentimentul de apartenență și identitatea locală sunt elemente ce trebuie avute în vedere în procesul de reorganizare.

Aspecte sociale și de percepție

Un aspect crucial invocat de Fifor este cel al apartenenței. Când oamenilor li se transmite că primăria lor dispare, se poate crea senzația că locul în care trăiesc contează mai puțin. Acest sentiment poate contribui la apariția sentimentului de marginalizare și la adâncirea neîncrederii în stat.

De aceea, reformarea trebuie să țină cont de impactul social și de percepțiile cetățenilor pentru a nu eroda legăturile comunitare și încrederea în instituții.

Cercetarea și criteriile pentru o reformă eficientă

Fifor propune ca o astfel de reformă să fie construită pe baze obiective, analizând mai mulți factori. Printre aceștia, se numără viabilitatea financiară, evoluția demografică, accesul la servicii, potențialul economic, particularitățile geografice și coeziunea comunitară.

El subliniază necesitatea consultării reale a comunităților locale, garantarea reprezentării lor și implementarea unei descentralizări autentice. Deciziile nu trebuie să fie doar rezultatul unor praguri de populație, ci să reflecte nevoile și specificul fiecărei comunități.

Importanța resurselor și a controlului decizional

Fifor avertizează că modernizarea statului nu poate fi realizată doar prin redesenarea limitelor administrative, dacă resursele financiare și deciziile rămân concentrate la București. În cazul în care finanțarea și controlul rămân centralizate, autoritățile locale vor fi vulnerabile și dependente de deciziile centrale, chiar dacă limitele administrative se vor schimba.

El susține că modernizarea trebuie să conducă la servicii publice mai eficiente și comunități mai puternice, capabile să-și reconstruiască încrederea în stat.

Perspectiva asupra sentimentului de apartenență

Fifor accentuează că una din cele mai sensibile probleme ale reformei este păstrarea sentimentului de apartenență. O decizie de dispariție a unei primării poate fi interpretată ca o diminuare a semnificației locului pentru cei care locuiesc acolo, generând riscul de marginalizare.

El atrage atenția că această problemă trebuie gestionată astfel încât să nu afecteze în mod negativ identitatea și reprezentarea comunităților afectate.