Ionela-Catalina Roșu, asistentă medicală română cu 28 de ani de experiență, lucrează de 12 ani într-un azil elvețian și reclamă condiții grele de muncă, cauzate de criza de personal și programul extrem de solicitant. Ea remarcă că orele suplimentare devin rutina, în special în perioadele în care colegii lipsesc din cauza concediilor sau a bolilor.
Criza de personal și programul epuizant
Roșu afirmă că lucrarea în azil include adesea preluarea tuturor responsabilităților singură, inclusiv pentru pacienți imobilizați, unii cântărind între 80 și 100 de kilograme. Orele de muncă sunt frecvent extinse, iar programul începe la ora 4:00 dimineața. Ea relatează că, în condiții de zăpadă sau polei, drumul către serviciu devine un pericol suplimentar.
Deși starea de oboseală acumulează, angajatorii nu iau în considerare acest aspect, iar asistența pentru refacerea fizică și psihică lipsește. Roșu menționează că dorm doar patru-cinci ore pe noapte și nu are suficient timp pentru odihnă, fapt care afectează eficiența sa la muncă.
Probleme de siguranță și lipsa suportului psihologic
Asistenta a povestit despre comportamentul agresiv și jignitor al unor pacienți, precum și despre situații de hărțuire sexuală. Într-un caz, un pacient dintr-un loc anterior de muncă atingea asistentele, indiferent de gen, iar conducerea știa, dar nu a intervenit pentru a proteja angajații.
Lipsa serviciilor de sprijin psihologic și de protecție a personalului medical adâncește dificultățile întâmpinate la locul de muncă. Roșu subliniază lipsa măsurilor pentru gestionarea situațiilor de conflict sau agresiune, ceea ce contribuie la un mediu de lucru dificil.
Deficitul de personal calificat și impactul asupra sistemului
Peste 78% dintre cadrele medicale din Elveția părăsesc domeniul până la vârsta de 40 de ani, conform unui raport recent al Observatorului Național de Sănătate (Obsan). Până în 2033, se estimează că deficitul de personal în sectorul sănătății poate ajunge la peste 50.000 de angajați.
Îmbătrânirea populației și numărul tot mai redus de specialiști expirați sunt factori care agravează problema. Deocamdată, o treime dintre noii angajați provin din România și alte țări, însă dependența de forța de muncă străină este riscantă, având în vedere și lipsa de personal calificat în alte state.
Dedicație și speranță în profesie
În pofida acestor dificultăți, Roșu rămâne dedicată meseriei sale. Ea afirmă că pentru ea, îngrijirea pacienților reprezintă un „job de vis” și că și-a dorit întotdeauna să ajute pe alții. Este angajată activ în sindicatul Unia și sprijină grevele din domeniul sănătății, pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă ale colegilor.
Asistenta recunoaște că imaginea profesioniștilor din sănătate ca „îngeri zâmbitori” nu reflectă realitatea, și că munca implică mult mai mult decât o fațetă binevoitoare: sânge, vomă, lacrimi, fecale și sudoare. Cu toate acestea, ea nu intenționează să renunțe și recent a acceptat un nou loc de muncă, mai aproape de domiciliu, și a început procesul de recunoaștere a diplomei din România.
Roșu a menționat că trebuie să obțină diploma de limbă pentru a se integra complet în sistemul elvețian, iar șefa sa i-a promis sprijin în acest proces. Nicio altă informație concretă nu a fost furnizată despre alte planuri sau măsuri oficiale pentru remedierea acestor probleme din sectorul sănătății.
