Toma Caragiu, unul dintre cei mai indrăgiți actori români, a murit în urma unui cutremur de pământ resimțit pe data de 4 martie 1977, la vârsta de 52 de ani. Carambolul tragicului eveniment s-a produs în timpul unei vizite acasă, într-o zi în care finaliza filmul „Gloria nu cântă”, un proiect la care colaborase cu regizorul Alexandru Bocăneţ.
Origine și familie
Toma Caragiu s-a născut pe 21 august 1925 la Hrupisti, Argos Orestiko, în Macedonia elenă. În timpul copilăriei, familia s-a refugiat în 1928 în Cadrilaterul românesc, stabilindu-se pentru o perioadă în Silistra. Ulterior, s-a mutat mai târziu la Oltenița, apoi la Bacău și, în final, la Ploiești, orașul în care a avut o parte semnificativă a activității artistice.
Formare și debut în teatru
A urmat cursurile Facultății de Drept din București, apoi s-a înscris la “Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică”, absolvindu-l în 1948. În același an, a debutat în teatru pe scena Teatrului Național din Piața Amzei, interpretând un rol de scutier în “Toreadorul din Olmado”.
Cariera teatrală și de regizor
După absolvire, Toma Caragiu a fost angajat la “Teatrul Național”, apoi în 1951 la Teatrul de Stat din Constanța. În 1953, a devenit director al “Teatrului de Stat” din Ploiești, funcție deținută timp de 12 ani. În acea perioadă, a interpretat 34 de roluri, printre care Truffaldino în “Slugă la doi stăpâni” și Figaro în “Nunta lui Figaro”. La Ploiești, a spus că a jucat mult pentru că a considerat aceasta esențial pentru perfecționare.
În 1965, a fost invitat de regizorul Liviu Ciulei la Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” din București. A jucat în piese precum “Opera de trei parale”, interpretând rolul lui Macheath, și a avut roluri memorabile în “Sfântul Mitică Blajinul”, “Ziariştii”, “O scrisoare pierdută”, “Revizorul” și “Lungul drum al zilei către noapte”. În 1975, a regizat piesa “Titanic Vals” de Tudor Muşatescu.
Activitatea artistică și filmografie
Toma Caragiu a avut o carieră impresionantă, cu participări în 66 de piese de teatru și 39 de filme. Printre cele mai cunoscute filme se află “Nufărul roșu” (1955), “Nu vreau să mă-nsor” (1961), “Haiducii” (1966), “B.D. la munte și la mare” (1971), și “Serenadă pentru etajul XII” (1976). A mai jucat și în 49 de piese radiofonice, 50 de emisiuni “Unda veselă” la radiodifuziune și în trei seriale de televiziune.
În spectacolul de stand-up și sketch-uri, a fost memorabil în monologuri precum “Ai nai – pleci; n-ai nai – stai!”, “Moș Gerilă” sau duetul cu Anda Călugăreanu “Siamo la coppia più bella del mondo”.
Recunoașteri și patrimoniu cultural
A fost distins cu Ordinul “Meritul Cultural”, clasa a III-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice. Teatrul din Ploiești a fost numit “Toma Caragiu”, iar sala de spectacole de la Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” din București poartă numele său.
Viața personală și moartea
El a fost căsătorit cu Elena Caragiu, care apoi și-a recăsătorit viața în S.U.A. și s-a stabilit acolo. Soția sa a afirmat că povestește despre talentul și impactul său în cultură, menționând că “Toma va rămâne pentru totdeauna în cultura românească”. La moartea sa, a lăsat un gol imens în lumea artistică românească.
Cutremurul din 4 martie 1977 a zguduit Bucureștiul și a dus la decesul actorului. În acea seară, prieteni și colegi veniseră la Toma Caragiu pentru a sărbători finalizarea filmului “Gloria nu cântă”, scena în care a murit. În același eveniment, și regizorul Alexandru Bocăneţ și-a pierdut viața.
Autor: Dan Mihai Bârliba