Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti” al Academiei Române a emis o poziție oficială privind controversa apărută în spațiul public referitoare la cuvântul „supat”. Reprezentanții institutului clarifică că „supat” nu a fost inventat recent și se regăsește în dicționar de peste 17 ani, fiind prezent încă din ediția din 2005 a DOOM2.
Clarificări despre statutul lexical al cuvântului „supat”
Specialiștii susțin că „supat” este un substantiv neutru, pluralul fiind „supaturi”, iar forma articulată fiind „supatul”. Poate apărea după o prepoziție, de exemplu, în propoziția „în supat”.
Institul afirmă că termenul se declină corect din punct de vedere gramatical. El poate fi folosit în construcții precum „supatul” sau „în supat”, și nu reprezintă o invenție recentă, ci o formă vintage recunoscută de limba română standard.
Apariții în opere din literatura clasică și în folclor
Potrivit specialiștilor, „supat” figurează în exemple din literatura română clasică și folclor. În Dicționarul (tezaur) al limbii române, un citat dintr-un text popular spune: „Căci cămășa i-am spălat-o, în supat i-am aruncat-o”. În operele lui Hogaş, apare descrierea unei operațiuni nocturne: „Până ce deavolii de copii să se mai ghiontească pe sub masă și supaturi, a trecut o mare parte din noapte”. Astfel, cuvântul a fost documentat și are componente de uz popular și regional, fiind integrat în fondu-ul lingvistic al limbii române.
Analiza gramaticală și originea linguistică
Institul subliniază că forma „supat” provine din construcții în limba română unde prepoziția „sub” și substantivul „pat” se unesc, formând un substantiv compus. În expresia „Mingea căzuse sub pat”, „sub” este prepoziție, iar „pat” substantiv, separate. În cazul „Am căutat mingea în supat”, cuvântul desemnează spațiul dintre pat și podea, fiind deci un substantiv de loc.
Formarea cuvântului urmează tiparul limbii române, unde prepoziții și substantive se combină pentru a forma noi termeni. Cuvântul poate fi întâlnit și în alte exemple de astfel de compoziții, precum „subsol”, format din francezul „sous-sol”.
Popularitate și uz regional
Reprezentanții institutului afirmă că „supat” circulă în uzul popular și regional, fiind un termen cunoscut de anumite grupuri de vorbitori. Cuvântul a fost și rămâne prezent în limba vorbită, chiar dacă nu este anumit sau utilizat de toți vorbitorii.
Ei menționează că un dicționar nu impune înlocuirea expresiei „sub pat” cu cuvântul „supat”. Diferențele dintre cele două forme țin de registrele limbii, „supat” fiind considerat un termen popular.
Răspândirea în spațiul online și condițiile pentru includerea în dicționar
Specialiștii argumentează că „glumele” de pe internet, precum propunerile de a introduce cuvinte ca „sumasă”, „suscaun” sau „sufarfurie” în dicționar, nu sunt suficiente pentru a valida oficial un termen.
Pentru a fi inclus în dicționar, un cuvânt trebuie să fie folosit în mod răspândit, să fie atestat în surse scrise și să fie prezent în uzul național, nu doar în mediul online. În cazul „supat”, existența sa în edițiile anterioare ale DOOM și în literatură susține deja validitatea sa lingvistică.
Specialiștii subliniază că limba română păstrează și vocabular din alte registre și contexte, atât în spațiul formal, cât și în cel informal, regional sau popular.
Reprezentanții Institutului de Lingvistică au reafirmat că „supat” a fost și continuă să fie o formă acceptată în anumite contexte, chiar dacă a fost subiect de controversă recentă în mediul online.
