România, la fel ca și alte state europene, a făcut progrese semnificative în tranziția energetică. Tot mai mulți cetățeni români devin producători-consumatori de energie electrică, generând energie prin panouri fotovoltaice. Cu toate acestea, această independență energetică aparentă ascunde o dependență profundă: peste 70% din sistemele fotovoltaice din țară utilizează invertoare fabricate în China, în special de la gigantul Huawei.
Paradoxal, în timp ce România a interzis Huawei din infrastructura 5G din motive de securitate națională, aceeași companie alimentează în liniște infrastructura energetică a zecilor de mii de gospodării românești. Și nu se limitează doar la alimentare, ci și la colectarea de date prin intermediul aplicațiilor și dispozitivelor conectate la internet, integrate în rețelele WiFi locale.
Lipsa unor reglementări clare și a unor mecanisme de supraveghere din partea autorităților face ca invertoarele – creierul central al sistemului fotovoltaic – să devină un potențial punct vulnerabil la atacuri cibernetice, mai ales în contextul unor tensiuni geopolitice cu China. Autoritățile române recunosc că, într-un scenariu ipotetic de conflict, Beijingul ar putea afecta sistemul energetic național „fără a utiliza forța”, prin accesarea sau modificarea invertoarelor deja instalate în mii de locuințe.
Invertoarele – mai mult decât simple dispozitive: ele comunică și pot fi controlate de la distanță
Un exemplu ilustrativ vine din județul Timiș, unde un utilizator și-a instalat în 2023 un sistem fotovoltaic de 5 kW. Invertorul era produs de o companie chineză, iar aplicația sa colecta date despre consum și performanță, trimițându-le în cloud-ul chinez.
În ciuda practicii generale, utilizatorul a ales să renunțe la aplicația producătorului, instalând un server local, astfel încât datele sale să nu mai fie transmise în afara locuinței. Această decizie a eliminat totodată posibilitatea intervenției din exterior asupra setărilor invertorului.
Experții în securitate cibernetică subliniază riscurile legate de invertoarele conectate la internet (IoT). Acestea pot fi reconfigurate și controlate de la distanță, devenind instrumente potențiale pentru afectarea energiei într-o locuință sau a unei rețele locale. Potențial, aceste dispozitive pot contribui la dezechilibre energetice la scară mai largă.
Un expert în domeniu atrage atenția că, lipsindu-le utilizatorilor controlul asupra software-ului și destinației datelor, riscurile sunt reale, unele fiind evidente, altele subtile, cu efecte pe termen lung.
Huawei, interzisă în rețelele 5G, omniprezentă în producția de energie
În 2023, Consiliul Suprem de Apărare a Țării a interzis implicarea companiei Huawei în dezvoltarea rețelelor 5G din România, argumentând riscurile de securitate. Compania a contestat decizia în instanță.
În paralel cu această dezbatere, Huawei continuă să vândă legal în România 53 de modele de invertoare, pentru uz casnic și industrial. Estimările indică peste 85.000 de invertoare Huawei deja instalate la gospodării.
Compania susține că datele colectate de aplicația sa sunt stocate în Europa și accesibile doar cu consimțământul utilizatorilor. Totuși, documentația aplicației specifică clar posibilitatea partajării acestor date cu alte entități din grup, inclusiv cu sediul din China.
Cu alte cuvinte, indiferent de garanțiile legale, riscul ca datele să ajungă în China rămâne.
O dilemă europeană: energie verde și tehnologie din China
România nu este singura confruntată cu această dilemă. Europa se confruntă cu paradoxul tranziției energetice: pentru a îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor și dezvoltare a energiei regenerabile, depinde puternic de tehnologia din China.
Prețurile reduse și disponibilitatea largă au făcut din China un lider în producția de panouri solare și invertoare.
Cu toate acestea, această infrastructură ieftină vine cu un risc ascuns: securitatea cibernetică și lipsa controlului asupra acesteia.
Autoritățile europene caută soluții, dar acestea sunt lente. În acest timp, milioane de echipamente din China sunt deja instalate în rețelele europene.
România trebuie să aleagă: va trata securitatea energetică cu aceeași atenție cu care a abordat securitatea digitală? Sau va continua să nu ia în considerare riscurile asociate echipamentelor din China?
Concluzie: În încercarea de a adopta surse energetice regenerabile, România a înlocuit un risc cu altul. Și consecințele, poate, nu vor necesita „focuri de armă” pentru a fi simțite.
