Iranul folosește în prezent un roi de ambarcațiuni rapide pentru a captura nave în apropierea strâmtorii Ormuz, fapt ce contrazice afirmațiile despre neutralizarea amenințării navală iraniene și evidențiază dificultățile redeschiderii uneia dintre cele mai importante rute de export de petrol din lume. În același timp, această tactică subliniază avantajele și limitările forțelor iraniene în contextul actual.
Utilizarea ambarcațiunilor rapide de către Iran
Iranul a recurs la ambarcațiuni de mici dimensiuni, rapide și greu de detectat pentru capturi navale în zona strâmtorii Ormuz. Aceste nave sunt folosite pentru atacuri de tip „lovește și fugi”, având viteze foarte mari, și pot efectua incursiuni rapide fără a fi în mod facil detectate sau oprite de navele de suprafață sau aeriene ale forțelor militare.
În ultimele luni, Iranul a utilizat aceste ambarcațiuni pentru a captura cel puțin două nave cargo, ceea ce indică o schimbare de tactică față de atacurile anterior desfășurate cu rachete și drone. Începând cu 2019, se estimează că aceste tipuri de nave au fost folosite cel puțin de șapte ori pentru astfel de acțiuni, iar aproximativ 100 sau mai multe au fost distruse în timpul conflictului actual, conform specialiștilor.
Capacitatea și vulnerabilitatea ambarcațiunilor rapide
Ambarcațiunile mici și rapide iraniene dispun de armament precum mitraliere grele, lansatoare de rachete și, în câteva cazuri, rachete antinavă. Totuși, acestea sunt relativ slab echipate pentru a face față unui atac direct din partea unei nave de război sau sprijin aerian.
De exemplu, în condiții de vreme agitată, cu vânt puternic și valuri mari, aceste ambarcațiuni devin dificil de manevrat și, în caz de atac, suferă pierderi semnificative. Experții evidențiază că, în fața unui atac direct, aceste ambarcațiuni ar fi vulnerabile, fiind expuse riscului de distrugere rapidă.
Lansatoarele portabile de rachete ghidate pot distruge aceste ambarcațiuni, dar reprezintă totodată o amenințare pentru aeronavele americane zburând la altitudine joasă. Specialistii avertizează că, în ciuda capabilităților lor, aceste ambarcațiuni trebuie să fie sprijinite de sprijin aerian pentru a fi combatute cu succes.
Strategia iraniană și limitările acesteia
Tactica bazată pe ambarcațiuni rapide face parte dintr-un sistem stratificat de amenințări, inclusiv rachete plasate pe țărm, drone, mine maritime și interferențe electronice, menite să creeze incertitudine și să îngreuneze procesul decizional al forțelor opozante.
Iranul deține sau deținea sute, posibil chiar mii, de astfel de ambarcațiuni înainte de conflictele recente. Multe dintre acestea sunt ascunse în tuneluri de coastă, baze navale sau printre navele civile, iar aproximativ 100 sau mai multe au fost distruse de la începutul conflictului în februarie.
Condițiile meteorologice dificile și întărirea măsurilor de securitate navală limitează eficiența acestor arme, și, deși Capabilitățile de atac ale rachetelor ghidate ar putea fi letale pentru ambarcațiuni, lansatoarele portabile reprezintă o amenințare pentru aeronavele de luptă.
Reacțiile și evoluțiile în domeniul naval
Președintele american Donald Trump a recunoscut, luni, că marina convențională a Iranului a fost în mare parte distrus, chiar dacă navele de atac rapide nu reprezintă o amenințare majoră. El a declarat că orice navă apropiată de blocada stabilită de SUA va fi „eliminată imediat” cu un sistem de distrugere rapidă folosit anterior în Caraibe și Pacific, unde atacurile aeriene au ucis cel puțin 110 persoane suspectate de trafic de droguri.
Actuala situație de pe frontul maritim se manifestă printr-un sistem de apărare și atacuri atent calculat, fiind folosit și în contextul impunerii unei blocade totale asupra porturilor iraniene. Începând cu 13 aprilie, forțele americane au impus restricții și au interceptat cel puțin 33 de nave, abordând cel puțin trei vehicule, inclusiv una în Oceanul Indian.
Prezența navei americane în Orientul Mijlociu
Marina americană are în prezent 19 nave operative în regiune, inclusiv două portavioane: USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford. În plus, sunt detașate două nave de luptă, precum USS Canberra și USS Tulsa, precum și o grupare de intervenție amfibie, formată din USS Tripoli, USS New Orleans și USS Rushmore.
Șapte nave operează în Oceanul Indian, printre care USS John Finn, USS Pinckney și USS Higgins, toate parte a eforturilor americane de a menține controlul asupra rutelor strategice din zona.
Comandamentul Central al SUA gestionează această flotilă de nave, cu o prezență activă care continuă să monitorizeze evoluțiile înstrânsă legătură cu securitatea regională și amenințările din partea Iranului.
