Film Dogville disponibil pe TIFF Unlimited, cu subtitrare în limba română
Filmul Dogville, o producție a lui Lars von Trier, este compus din nouă capitole și un prolog. Regizorul a optat pentru o abordare cinematografică mai puțin obișnuită, structurând filmul ca pe fragmente teatrale, cu un ritm lent și lipsit de spectacol.
Spectatorii cu mai puțină răbdare ar putea considera filmul banal, însă, de fapt, cineastul danez construiește meticulos un tablou complex despre natura umană, imperfecțiunile ei, iertare și rolul potențial mesianic al omului.
Dialogurile, asemănătoare unei piese de teatru, sunt profunde și pline de subînțelesuri, chiar dacă abordează teme familiare. Muzica simfonică, acompaniată de vocea gravă și monotonă a naratorului (John Hurt), amplifică efectul clasic.
O creație autentică a lui von Trier
Dogville este o creație tipică a lui von Trier, regizorul semnând și scenariul. Poate că va surprinde pe unii familiarizați cu alte filme ale sale, dar nu într-o măsură extremă, dacă ați urmărit, de exemplu, ”Europa”.
În afară de performanțele excepționale ale actorilor principali (Nicole Kidman și Paul Bettany), toți actorii contribuie cu interpretări naturale și convingătoare, oferind credibilitate peliculei.
Fiecare locuitor din Dogville este marcat de defecte pe care încearcă să le justifice, dornici să mențină aparențele. Caracteristic, se menționează: ”Locuitorii orașului Dogville au dificultăți în acceptare”.
Filmul ar putea descrie orice comunitate umană, nu doar cea fictivă din film, unde răutatea, intrigile și egoismul îngrădesc șansele unui final fericit.
Nicole Kidman într-o interpretare remarcabilă
Grace (Nicole Kidman, într-o interpretare remarcabilă) este o tânără care, fugind de o bandă de infractori, ajunge în comunitatea izolată Dogville. Locuitorii acestui oraș imaginar sunt prezentați inițial ca oameni simpli, dar, rapid, ni se dezvăluie toate slăbiciunile, viclenia, egoismul și chiar perversitatea acestora. Fiecare dorește mai mult, fiecare acuză pe celălalt și fiecare încearcă să profite de ceilalți.
Decizia comunității de a-i permite lui Grace să rămână, după două săptămâni, pare un scenariu idilic, dar se va dovedi altfel.
Deși afișele împotriva ei erau false, treptat se va schimba percepția, iar comunitatea va încerca să profite de ea.
Bunele intenții ale lui Grace vor fi interpretate ca slăbiciune, iar locuitorii orașului vor abuzează de ea.
Un scriitor cu viziune filosofică, interpretat impecabil de Paul Bettany
”Darul” despre care vorbește Tom (Paul Bettany, într-o interpretare excelentă) este chiar prezența lui Grace, care se oferă să ajute în schimbul găzduirii. Oare comunitatea era pregătită să primească acest dar?
Von Trier se întreabă, prin personajele sale: omenirea era pregătită pentru darul mântuirii? Deși filmul este terestru, paralela cu pilda biblică este evidentă, pornind de la numele Moise și până la diferite referințe, inclusiv rolul aparent mesianic al lui Grace. Mesajul este profund, chiar manifestările festive simbolizează, în acest context, evenimente primordiale.
Surpriza finală
Surpriza finală este cutremurătoare: șeful bandei care o urmărea era tatăl ei, dispus la o împăcare. Discuția dintre ei se concentrează pe iertare, aroganță, faptă și pedeapsă.
Initial, Grace pledează pentru iertare, văzând în locuitori ființe immature. Tatăl ei răspunde că iertarea nu este întotdeauna soluția, atunci când instinctul animal prevalează.
Grace, tragic, cade tocmai la final, demonstrând incompletitudinea umane și capacitatea unei mici greșeli de a declanșa dezastru.
”Împușcați-i și dați foc orașului!”
”Împușcați-i și dați foc orașului!” simbolizează limita iertării umane. Necesită o divinitate, sau un fel de putere superioară pentru a ierta astfel de acțiuni. Totodată, ne forțează pe noi să ne întrebăm: până unde ajungem în eroare?
Întrebarea pusă de film este dacă, în lipsa unei divine intervenții, oamenii pot face față consecințelor faptelor lor.
Desigur, filmul este o opera de artă, nu o îndemn pentru acte violente. Concluzia sugerează că rolul divin este rar în măsura în care oamenii sunt capabili să-l înțeleagă.