Începutul unei noi perioade de instabilitate politică în Franța este marcat de demiterea prim-ministrului François Bayrou. Șeful statului, considerat principalul factor al crizei, se confruntă cu dificultăți tot mai mari în găsirea unui guvern stabil, conform unor surse media importante.
La câteva minute după ce guvernul lui François Bayrou a fost demis în Parlament, luni seară, din cauza nemulțumirii opoziției față de planurile de austeritate, Palatul Elysée a anunțat că Emmanuel Macron va numi un nou prim-ministru în perioada următoare.
Această sarcină pare extrem de dificilă.
Președintele se confruntă cu limite majore în formarea unui guvern stabil, având în vedere lipsa majorității parlamentare, dorința de a evita alegeri anticipate și fragmentarea politică a parlamentului, în care diferitele facțiuni se opun puternic.
Situația reflectă profundă criză politică din Franța.
În primul său mandat, Macron a numit doar doi prim-miniștri. În ciuda acestui fapt, chiar și în cei doi ani ai celui de-al doilea mandat, care se încheie în 2027, a numit deja patru prim-miniștri.
Acum se profilează un al cincilea.
Problema principală rămâne implementarea unui buget de reducere a deficitului enorm, măsuri considerate extrem nepopulare și lipsite de sprijin parlamentar.
Pe de o parte, sindicatele anunță o grevă generală națională pe 10 septembrie, și alte proteste semnificative pe 18 septembrie.
Pe de altă parte, oficialii se tem că agenția de rating Fitch ar putea retrograda ratingul Franței pe 12 septembrie, deficitul bugetar de anul trecut fiind aproape dublu față de limita de 3% din PIB impusă de UE, iar datoria publică fiind de 113,9% din PIB.
Un președinte din ce în ce mai nepopular
Emmanuel Macron se află sub presiunea opiniei publice.
Popularitatea președintelui a coborât la un minim istoric, sondajele arătând că este mai nepopular decât în perioada de vârf a protestelor Vestelor Galbene din 2018 și 2019, o perioadă de profundă criză din mandatul său.
Mai exact, 77% dintre francezi dezaprobă deciziile șefului statului, conform unui sondaj Ifop pentru cotidianul Ouest-France.
Președintele speră încă la un acord cu aripa moderată a stângii, centriștilor și partidul conservator Les Républicains pentru formarea unui guvern minoritar, care să ajungă la un acord privind bugetul.
Amploarea demiterii lui Bayrou în parlament – 364 de voturi pentru demitere și doar 194 de voturi împotrivă – și semnale din partea celor trei grupuri parlamentare sugerează că eforturile sale de a forma un guvern par să se finalizeze cu un eșec.
Aripa radicală de stânga și extrema dreaptă preferă dizolvarea parlamentului sau chiar demisia președintelui.
O nouă încercare din centru?
Președintele ar putea reveni la o strategie familiară: numirea unui prim-ministru din propriul grup politic.
Senatorul François Patriat, aliat de lungă dată al președintelui, susține că această variantă este cea mai probabilă, în ciuda eșecurilor anterioare, după cum au afirmat surse media.
Numirea unui apropiat ar putea proteja unele reforme cheie ale lui Macron, precum creșterea vârstei de pensionare.
Însă, pentru ca această abordare să aibă succes și bugetul pentru 2026 să fie aprobat, noul prim-ministru trebuie să câștige sprijinul socialiștilor, o cale grea de parcurs. Bayrou a încercat deja și nu a reușit.
Printre posibili candidați se numără ministrul apărării Sébastien Lecornu, apropiat de Macron, dar și Julien Denormandie, fost ministru al Agriculturii, Gérald Darmanin, ministrul actual al justiției sau Catherine Vautrin, o figură conservatoare care conduce un minister responsabil de asistență socială, sănătate și muncă.
Riscul acestei strategii este că ar putea duce la blocaje bugetare sau demiterea unui nou guvern, forțând președintele să convoace din nou alegeri anticipate.
Acest scenariu ar consolida percepția că guvernul nu mai reflectă opiniile alegătorilor francezi. Un sondaj recent a arătat că doar o mică parte din alegători doreau un alt prim-ministru din grupul lui Macron.
Opțiunea de stânga
Coaliția de stânga, cu majoritate în parlament, cere lui Macron să respecte rezultatele alegerilor și să numească un prim-ministru care să reflecte interesele electoratului.
Liderul Partidului Socialist, Olivier Faure, a propus un candidat care ar introduce un impozit pe avere și ar suspenda creșterea vârstei de pensionare.
Socialiștii au declarat că vor guverna doar pentru a schimba politicile lui Macron, considerate neacceptate de francezi. Această propunere a fost respinsă de Les Républicains.
Laurent Wauquiez, liderul parlamentar al Les Républicains, a avertizat că partidul său nu va susține un guvern socialist influențat de alte forțe politice radicale.
Diverse scenarii au fost discutate, inclusiv o mare coaliție între conservatori și socialiști sau un pact prin care se se abțin de la destituire, în schimbul unor concesii bugetare.
Un conservator sau un tehnocrat?
O altă posibilitate este un prim-ministru conservator. Macron a încercat această cale cu Michel Barnier, fost negociator al UE, dar mandatul său a durat doar trei luni.
În această categorie se regăsește și Xavier Bertrand, liderul regional Hauts-de-France.
Având în vedere obiectivul bugetar, Macron ar putea alege un tehnocrat cu experiență în finanțe publice.
Un sondaj recent indică că o proporție semnificativă dintre francezi favorizează un prim-ministru neutru din punct de vedere politic.
Éric Lombard, ministrul actual al finanțelor, a fost menționat ca o persoană care ar putea acționa ca punte între partide, datorită trecutului său. Pierre Moscovici, fost ministru al finanțelor în timpul mandatului lui François Hollande, este o altă soluție.
„Trebuie să schimbăm președintele”
În această criză politică, mulți reprezentanți politici au exprimat deja dorința de a trece la un nou pas.
„Președintele nu vrea să-și modifice politicile? Ei bine, trebuie să schimbăm președintele”, conform declarațiilor Mathilde Panot, liderul parlamentar al Franței Nesupuse.
Această opinie este împărtășită și de extremă dreaptă.
Ideea dizolvării parlamentului a fost prezentată și de reprezentanți ai extremiştilor şi a fost considerată necesară.
Paralizia actuală, cauzată de alegeri anticipate, nu este pe placul nici socialiștilor, nici conservatorilor, care de obicei nu colaborează.
Dizolvarea parlamentului, conform unor analize de presă, nu este un scenariu probabil, cu 18 luni înainte de alegerile prezidențiale, fiind o opțiune pe care Macron nu dorește să o ia.
Macronistă riscă să iasă zdrobit din noile alegeri legislative.
Pe de altă parte, extrema dreaptă ar putea ieși consolidată, chiar câștigând majoritatea și promovând demisia lui Emmanuel Macron.
