În România, intoleranța la lactoză este mai rar întâlnită decât se crede, în timp ce alergia la proteinele din laptele de vacă rămâne una dintre cele mai frecvent întâlnite alergii alimentare în rândul copiilor.
Un studiu realizat în România și publicat în 2025 în Journal of Gastrointestinal and Hepatic Diseases indică faptul că mulți pacienți cred că suferă de intoleranță la lactoză, însă percepția lor este adesea eronată.
Într-o cercetare cu 845 de participanți, doar aproximativ 38% au avut intoleranță autentic confirmată prin teste obiective, deși un număr mult mai mare se considerau intoleranți. Percepția personală s-a dovedit inexactă: sensibilitatea a fost de 67,8% (proporția celor cu adevărat intoleranți și care cred despre ei că au această problemă), iar specificitatea doar 35,7% (persoanele fără intoleranță care recunosc corect absența acesteia).
Rezumatul studiului este acela că numeroși oameni elimină lactate din alimentație fără a avea, de fapt, o necesitate reală.
De ce apare această confuzie frecventă?
În practică, multe simptome atribuite intoleranței la lactoză – balonare, crampe abdominale, gaze, disconfort după masă – sunt nespecifice și pot fi confundate cu cele ale sindromului de colon iritabil, o tulburare foarte frecventă în populație (aproximativ 10% din populația României, conform estimărilor medicilor).
Studiul din România, realizat de specialiștii de la Cluj, evidențiază tendința oamenilor de a interpreta orice simptom digestiv ca fiind „intoleranță la lactoză”, deși în lipsa unor teste obiective, cum ar fi testul respirator cu hidrogen, este dificil de stabilit cauza reală. De aceea, autorii cercetării recomandă ca dieta fără lactoză să nu fie adoptată automat, deoarece restricțiile nejustificate pot duce pe termen lung la deficiențe nutriționale, în special de calciu și vitamina D, afectând sănătatea oaselor.
În timp ce intoleranța la lactoză apare din cauza unui deficit enzimatic, alergia la laptele de vacă are un mecanism complet diferit. Alergia reprezintă o reacție a sistemului imunitar la proteinele din lapte – cazeina și zerul – și poate determina diverse manifestări, de la iritații ale pielii până la respirație șuierătoare, vărsături sau, în cazuri rare, reacții severe precum anafilaxia.
Spre deosebire de intoleranța la lactoză, care provoacă doar disconfort digestiv, alergia poate avea consecințe grave și necesită evitarea strictă a tuturor produselor care conțin proteine din lapte.
În cazul alergiei, organismul produce anticorpi IgE împotriva proteinelor din lapte, eliberând histamină la fiecare expunere, ceea ce declanșează reacția alergică. În intoleranță, nu sistemul imunitar reacționează, ci digestia este afectată deoarece lactoza nu poate fi descompusă eficient. Deși simptomele pot părea similare, diferențele sunt mari și adesea trec neobservate din cauza percepțiilor eronate sau a lipsei unei evaluări medicale corespunzătoare.
Laptele de vacă rămâne una dintre cele mai frecvente cauze de alergii alimentare la copiii mici, iar reacțiile pot apărea uneori la câteva minute după consum, alteori la ore distanță, ceea ce complică procesul de diagnosticare. Copiii pot suferi de crampe abdominale, diaree, erupții cutanate sau tuse recurentă, iar în cazuri severe poate aparea șocul anafilactic, necesitând intervenție medicală promptă. Mulți copii depășesc această alergie odată cu maturizarea sistemului digestiv, însă stabilirea unui diagnostic corect este fundamental pentru a preveni riscurile.
În cazul intoleranței la lactoză, situația diferă. Enzima lactază, responsabilă pentru descompunerea lactozei, poate fi prezentă în cantități reduse odată cu înaintarea în vârstă, dar majoritatea adulților din Europa continuă să o producă suficient pentru digestia lactatelor fără probleme.
MUT: „Toți adulții devin intoleranți la lactoză în timp”
Unul dintre miturile frecvent vehiculate privind deficitul de lactază este acela că „toți adulții devin intoleranți la lactoză”, însă studiile genetice arată că populațiile europene păstrează în proporție ridicată enzima necesară pentru digestia lactatelor. Totuși, unele persoane pot prezenta simptome digestive tranzitorii după consumul de lactate din cauze diferite, precum stresul sau alimentația bogată în grăsimi, și pot interpreta greșit această situație ca intoleranță.
Rezultă, astfel, o concluzie importantă în cercetări: autoevaluarea nu este întotdeauna fiabilă. Studiul românesc indică faptul că multe persoane se autoevaluează corect doar în anumite cazuri, în timp ce o proporție semnificativă elimină lactate din alimentație fără necesitate reală.
Fără o evaluare medicală adecvată, riscul este de a suprapune simptome, de a confunda intoleranța cu alergia sau de a exclude din dietă surse esențiale de nutrienți. De aceea, specialiștii recomandă ca orice suspiciune să fie investită prin teste specializate, iar diferențierea dintre alergie și intoleranță trebuie clar înțeleasă: una fiind o problemă imunologică, cealaltă una digestivă.
Cum diferențiem rapid alergia la lapte și intoleranța la lactoză
Deși pot apărea după consumul aceluiași aliment, simptomele diferă: alergia la lapte are de cele mai multe ori un debut rapid, manifestându-se prin roșeață la nivelul pielii, umflarea buzelor, mâncărimi, respirație șuierătoare sau vărsături, în câteva minute sau ore.
Unii copii pot dezvolta reacții întârziate, care implică simptome digestive persistente, erupții cutanate, tuse sau infecții respiratorii recurente. În cazuri excepționale, expunerea la lapte poate duce la șoc anafilactic, o reacție severă ce impune intervenție urgentă cu epinefrină.
În intoleranța la lactoză, manifestările sunt strict digestive și apar la câteva ore după consum, odată ce lactoza ajunge în colon și începe fermentarea. Nu apar simptome cutanate, respiratorii sau de tip imunologic, iar evoluția spre șoc anafilactic nu are loc. Această diferență fundamentală explică de ce alimentele fără lactoză sunt tolerate de cei cu intoleranță, dar sunt total nerecomandate persoanelor cu alergie la proteinele din lapte.