Maryam Sedigh trăiește aproape cinci ani în Romania. Când au părăsit Iranul, au avut speranța că vor reveni în țara natală. Și-a lăsat în urmă mama și sora, despre care acum nu are aproape nici o informație. FOTO: arhiva familiei
Maryam Sedigh (41 de ani) este avocat și mamă a doi băieți în vârstă de 12 și 8 ani, iar în timpul șederii în Teheran era activă în inițiative de sprijin pentru femei și copii vulnerabili. A emigrat din țara sa în urmă cu aproape cinci ani, împreună cu soțul și cei doi fii, cu speranța că plecarea va fi temporară. Mama și sora ei au rămas în Teheran. De când internetul din Iran a fost întrerupt, comunicarea zilnică – „vie și constantă, nu doar pentru a obține vești, ci și pentru a găsi pace interioară” – s-a întrerupt aproape complet. Ea afirmă că pentru femeile iraniene care au emigrat, victimele despre care se vorbește la știri, nu sunt „simple cifre”, ci „mame, surori, femei cu vieți reale, temeri adevărate și curaj consumat zilnic pentru a supraviețui”.
Potrivit organizației Hengaw, citată de mass-media internațională, un număr semnificativ de femei au fost ucise în timpul protestelor din ianuarie 2026. Printre victime: Sholeh Sotoudeh, mamă a doi copii, însărcinată atunci când a fost ucisă în timpul manifestațiilor; Ziba Dastjerdi, împușcată în fața fiicei sale în timpul unui protest în Nishapur; Zahra Bagheri, mamă a trei copii, împușcată în cap în timpul unui protest pe 8 ianuarie; Aida Aghili, rezidentă din Teheran, în vârstă de 34 de ani, ucisă pe stradă în timpul demonstrațiilor.
Pentru femeile iraniene care au emigrat, aceste informații nu sunt „doar știri” sau simple statistici. Sunt scenarii posibile pentru mamele, surorile și prietenii rămași acasă. Din această perspectivă vorbește și Maryam: ca mamă, fiică și femeie care trăiește între două lumi, pentru care fiecare nume dintr-un comunicat oficial poate fi cineva drag.
Despre mame: Ce v-a motivat să emigrați din Iran?
Maryam Sedigh: Decizia de a părăsi Iranul a fost influențată de locul de muncă al soțului meu. În 2018, acesta lucra pentru o companie internațională, într-un context în care simțeam că situația din Iran ar putea să se îmbunătățească, ca urmare a acordului nuclear JCPOA (n.red.: Planul Comun de Acțiune Cuprinzător – JCPOA – este un acord nuclear semnat în 2015 între Iran și puterile globale, care limita programul nuclear iranian în schimbul ridicării sancțiunilor).
Odată cu retragerea Statelor Unite din acord, în timpul administrației Trump, sancțiunile împotriva Iranului au fost reimpuse. Companiile internaționale și-au redus operațiunile: unele angajați au fost concediați, altele au fost relocate în alte filiale globale. Niciodată nu ne-am gândit la emigrare, însă în acel context am decis să plecăm, considerând-o o soluție temporară, până când situația din Iran se va îmbunătăți și ne vom putea întoarce. Din păcate, această speranță s-a dovedit a fi iluzorie, deoarece condițiile din Iran s-au deteriorat constant, an de an.
Mama și sora sunt încă în Iran? În ce zone locuiesc? Ați reușit să comunicați după întreruperea internetului?
În orașul în care am crescut, Teheran, unde se află rădăcinile și domiciliul meu. Nu am reușit să aflu informații adevărate sau am avut doar contacte scurte și nesigure cu ele. Această lipsă de date este extenuantă. Mintea revizuiește în mod constant cele mai grave scenarii. Incapacitatea de a păstra legătura cu ele generează un sentiment de neputință, chiar și fiind la mii de kilometri distanță într-un spațiu relativ sigur.
Continuați să citiți ARTICOLUL AICI.