Maria Filotti, una dintre cele mai importante personalități ale teatrului românesc, a decedat pe 4 noiembrie 1956, la București, la vârsta de 73 de ani, din cauza unei crize cardiace. Ea a fost recunoscută drept “Artistă a Poporului” și a avut un impact semnificativ asupra scenei teatrale din România.
Origini și formare
Maria Filotti s-a născut pe 9 octombrie 1883 în comuna Batogu, satul Cireșu de lângă Brăila. În copilărie, a descris satul ca fiind situat într-un șes, în apropierea râului Călmățui, la limita gulailor Inaca și Dedulești. După absolvirea cursurilor primare și gimnaziale, a urmat “Școala Secundară de Fete” la Brăila, o instituție privată fondata de grecul Penetis și italianul Zurmali, deoarece liceu pentru fete nu exista în oraș.
Studii și începuturi în actorie
Filotti a susținut bacalaureatul în 1901 la “I.C. Massim” din Brăila, cu lucrarea “Opera politică și literară a lui Dimitrie Cantemir”. A urmat ulterior cursuri la Facultatea de Litere, Filosofie și Drept din București. În 1906 a absolvit “Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică” din București, debutând cu rolul Fedra în piesa lui Racine.
Carieră pe scenele românești și filmografie
Primul contract cu “Teatrul Național” din Iași a fost semnat în 1906, iar debutul pe scena bucureșteană a avut loc în 1907, în piesa “Răzvan și Vidra”. A jucat în 167 de piese de teatru, interpretând 45 de roluri principale, având parteneri remarcabili precum Constantin I. Notarra și Aristizza Romanescu.
Filotti a fost implicată și în cinematografie, apărând în cinci filme emblematice ale începuturilor cinematografiei românești: “Înșir-te mărgărite”, “Independența României”, “Pe valurile fericirii”, “Visul unei nopți de iarnă” și “Citadela sfărâmată”.
Activitate în timpul războaielor și reconstrucții
În timpul Primului Război Mondial, a organizat un spital de campanie la Iași pentru soldații răniți. În perioada postbelică, a contribuit la refacerea “Teatrului Mic” din București, distrus de bombardamentele din al Doilea Război Mondial, fiind implicată în obținerea de împrumuturi bancare pentru această activitate.
Recunoaștere, distincții și impact cultural
A primit numeroase distincții, printre care: președinta “Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici”, reprezentanta României în “Societatea Universală de Teatru”, “Artistă a Poporului” și “Societară de Onoare a Teatrului Național București”. În 1969, teatru din Brăila a fost redenumit “Teatrul Maria Filotti” în memoria sa.
Amintiri și portrete
Reputatul critic Nicolae Carandino a evocat-o ca pe o femeie înaltă, purtând o pălărie cu boruri mari, cu priviri care desfășurau “suluri de întunecată catifea”. Un alt martor, Titu Maiorescu, a păstrat în amintire prima întâlnire cu ea ca pe o experiență deosebită.
Maria Filotti a fost recunoscută pentru frumusețea sa excepțională și pentru prestanța pe scenă, dar și pentru angajamentul față de teatru, pe care îl considera “comorile lumii”. În discursurile sale, a subliniat că “Între teatru și comorile lumii alege teatrul”, făcând referire la puterea și magia artei sale.
Artista a fost onorată cu numeroase diplome și funcții, printre care reprezentantă în organisme internaționale și membrii ale “Societății Universale de Teatru”. În 1969, Teatrul din Brăila a primit numele său, o recunoaștere a contribuției sale la cultura românească.
Maria Filotti a fost înmormântată la Cimitirul Bellu din București, în cadrul unei înmormântări care a reflectat statutul și respectul acordat de societate unei mari personalități a scenelor românești.
