Cristian Mungiu, regizor român laureat pentru a doua oară cu Palme d’Or, a lansat o critică la adresa fundamentalismei, subliniind că filmul său „Fjord” reprezintă un angajament împotriva oricărui tip de fundamentalism și promovând valorile diversității și ale dialogului democratic.
Detalii despre film și tematică
„Fjord” urmărește povestea unei familii de români care emigrează în Norvegia, cu cinci copii. Aceștia aduc obiceiuri și mentalități din fostul Orient European, inclusiv practici religioase și considerente legate de disciplina fizică asupra copiilor. Filmul nu judecă, fiind perceput ca o ficționalizare a unei realități.
În scenariul filmului, viața familiei evoluează de la o existență aparent idilică la o situație tensionată, când, după ce la școală sunt depistate urme ale violenței asupra copiilor, autoritățile norvegiene intervin.
Critica la adresa „fundamentalismului” și a „fundamentalismului de stânga”
Regizorul afirmă că, în peisajul aparent liniștit al Norvegiei, se manifestă o formă de fundamentalism de stânga. Această „arogantă a statului liberal” determină, în cazul filmului, luarea în plasament temporar a copiilor, în așteptarea unei audieri și a unui proces penal.
Cristian Mungiu subliniază că, deși societatea norvegiană este des criticată pentru rigiditate, riscurile unor forme de fundamentalisme nu sunt mai puțin periculoase decât cele de dreapta.
El consideră că filmul reprezintă un manifest împotriva fundamentalismei, promovând valori precum trauma, incluziunea și empatia, despre care crede că trebuie aplicate mai des în societate.
Importanța dialogului democratic
Mungiu opinează că societățile democratice trebuie să păstreze spațiu pentru discuții libere privind valori și moduri de exprimare a opiniilor. El menționează experiența familială dintr-un sistem comunist, unde nu exista dezbatere critică despre convingeri.
Regizorul afirmă că filmul ficționalizează și nu reconstituie realitatea, exprimând respect pentru societatea norvegiană și considerând că trebuie interpretată cu flexibilitate, nu cu rigiditate.
Credința în progres și autocritică
Pentru Mungiu, un stat progresist are mai multă disponibilitate de a admite autocritica. El afirmă că, deși își exprimă îndoieli legate de societatea liberală, nu devine un susținător al conservatorismului.
Spune că are încredere în capacitatea societăților progresiste de a se autoevalue și de a face corecții, chiar dacă filmul poate fi utilizat și de grupuri conservatoare.
El susține că filmul are rolul de a genera discuții și polemici, privindu-l ca pe un stimul pentru o conversație socială necesară.
Mesajul și intențiile regizorului
Cristian Mungiu consideră că implicarea democratică și dialogul deschis sunt fundamentale pentru evitarea polarizării sociale. El afirmă că procesul de a asculta celuilalt, chiar dacă opiniile sunt opuse, este esențial.
Filmul a fost realizat în Norvegia, nu în Belarus, pentru a evita lipsa de libertate de exprimare din regimul autoritar de acolo.
Regizorul încheie spunând că, în societățile fără posibilitatea dezbaterii libere, extremismul și fundamentalismul devin probleme.