**Noi detalii despre evenimentele din iunie 1990 și implicarea conducerii politice**
Un dosar oficial relevă aspecte concrete despre represiunea din iunie 1990, afirmând că Ion Iliescu a condus personal operațiunile. Documentele și mărturiile oficiale confirmă implicarea directă a președintelui de atunci în ordonarea și coordonarea acțiunilor de represiune implicate în acea perioadă.
Probele adunate și documentele din dosar
Dosarul conține un jurnal al acțiunilor de forță consemnate de generalul Şchiopu, care a ținut evidența tuturor ordinelor și discuțiilor avute cu Ion Iliescu între 13 și 16 iunie 1990. În aceste înregistrări, se remarcă conversații în timpul cărora președintele a cerut acțiuni specifice împotriva civililor, inclusiv utilizarea gărzilor lacrimogene și a armatei.
Aceste mărturii orale sunt susținute de documente scrise, inclusiv ordine clare date de Iliescu și consemnări despre victimele imediate, cum ar fi cele șase decese în zona ex magazinului copiilor. În aceste înregistrări se precizează că la ora X a fost telefonat de către Iliescu pentru a dispune intervenții speciale.
< Narativul oficial, însușit ca probă în dosar, indică cine a condus direct acțiunile de represiune, eliminând neclaritățile anterioare legate de responsabilitate.>
Desfășurarea acțiunilor și rolul minerilor
Conform documentelor și cercetărilor, minerii au fost cazați în unități, nu au fost implicați în acțiuni de teren și au rămas în bazele lor temporar. În documente se arată că, dintr-un tabel, minerii au fost înlocuiți și băgați în unități militare, unde au primit uniforme și echipament.
Mai mult, s-a stabilit că minerii au fost conduși de cadre ale SRI, și nu au acționat singuri, ci sub ordinele unor ofițeri. În raport se precizează și că în timpul acțiunilor, unii minerilor li s-au dat bani și prime pentru „huzurirea” la București, iar o parte dintre aceștia au fost implicați în atacuri, inclusiv asupra sediului PNȚ-ului, și au rămas în stanțele Armatei sau în zone de sediu sindical.
Aceste date detaliate cu privire la locațiile și acțiunile minerilor au fost obținute după cercetări de teren, incluzând audierea minerilor care au venit din Valea Jiului, precum și recuperarea și verificarea efectelor militare și a uniformelor.
Implicarea liderului minerilor și relația cu Puterea
Mărturiile din dosar relevă că M. Cozma nu a fost implicat direct în acțiuni de ordine sau atacuri. El a fost audiat și s-a opus planurilor de colectare forțată a minerilor, exprimându-și încercarea de a proteja propria echipă. În plus, au existat promisiuni de autonomia pentru zona V. Jiului, iar Cozma a fost considerat inițial un potential guvernator al regiunii.
Ulterior, autoritățile au renunțat la aceste planuri, pentru a nu lăsa pe liderul mineri să controleze regiunea. În acest context, ancheta a stabilit că, deși a păstrat o poziție de cooperare cu puterea politică, nu a fost un actor principal al evenimentelor, ci mai degrabă o victimă influențată de interesele politice ale timpului.
Rolul unor oficiali și pregătirea pentru acțiuni furtunoase
Dosarul conține și informații despre planurile pentru atacarea Pieței Universității, în care au fost implicați oficiali precum Gelu Voican, Eftimescu și generalul Stănculescu. Registrul acestora indică că au vizitat zona în preajma evenimentelor, cu scopul de a coordona și stabili modul în care urma să fie atacată piața, fiind chiar planificate intervenții premeditate.
Se relevă că înainte de intervenție, aceștia au stabilit și mobilizarea minerilor, fiind cazați la hotel București, și că s-au făcut pregătiri pentru activități de amploare, inclusiv pentru a exercita presiuni asupra zonei centrale a Capitalei.
Un aspect inedit indică implicarea directă a liderilor opoziției și a unor oficiali militari în coordonarea atacurilor asupra Pieței Universității, sub pretextul consolidării controlului.
**Aceste probe concrete și documentele din dosar confirmă implicarea personală a lui Ion Iliescu și a unor lideri militari în coordonarea represiunii din iunie 1990, precum și etapele desfășurării acțiunilor.**
