Studiu al MIT evidențiază variații semnificative în accesul la hrană, apă și energie până în 2050, în funcție de regiune și venituri.
Rezumatul principalelor concluzii
Un studiu realizat de cercetătorii de la MIT indică faptul că, până în 2050, persoanele cu venituri mici vor putea cheltui până la 50% din venituri pe hrană, în timp ce cei cu venituri mari vor aloca aproximativ 5% pe alimente. Aceste diferențe vor genera insecuritate majoră pentru grupurile defavorizate, susține Jennifer Morris, cercetătoare în cadrul MIT.
Proiecții pentru resursele globale
Studiul se bazează pe modele extinse ale scenariilor privind resursele planetei, inclusiv condițiile economice, producția agricolă, clima, comerțul și utilizarea terenurilor. Analiza integrează peste 3.700 de scenarii diferite, având la bază 12 variabile principale precum populația, PIB-ul, distribuția veniturilor și emisiile de carbon.
Variații regionale și vulnerabilități
Rezultatele arată că, în 2050, Africa Subsahariană se confruntă cu cea mai acută insecuritate alimentară. În aceste regiuni, cei mai săraci 10% din populație ar putea cheltui aproape jumătate din venituri pe hrană, față de doar 5,5% pentru cei mai bogați același segment de populație.
În Africa de Vest și Est, povara alimentară a celor cu venituri mici este estimată la 48,4%, respectiv 42,5%, situându-i în zone vulnerabile. Comparativ, în 2015, acești participanți cheltuiau, în medie, 25% din venit pe alimente, iar pentru sudul Africii, povara a crescut de la 20% la un interval de 25-60%.
Variații în accesul la energie
Pentru energie, diferențele regionale sunt de asemenea semnificative. În unele părți ale Orientului Mijlociu, povara energetică pentru veniturile mici va ajunge la 18,9%, în timp ce pentru cei cu venituri mari, va fi de doar 1,7%. În Europa de Est, aceste valori sunt de 11,3% pentru cei mai săraci și sub 5% pentru cei mai bogați.
Kim Gi Joo, co-autor al studiului, afirmă că mediile regionale pot crea iluzia unei gestionări mai ușoare a riscurilor, însă populațiile vulnerabile pot fi subestimate dacă se analizează doar aceste medii.
Metoda de analiză și modele folosite
Studiul utilizează Modelul de Analiză a Schimbărilor Globale (GCAM) versiunea 7.1, care simulează interacțiunile dintre energie, economie, apă, terenuri și climă în 32 de regiuni și peste 300 de subregiuni. În cadrul analizei, au fost avute în vedere 12 factori principali, precum populația, PIB-ul, distribuția veniturilor și intensitatea emisiilor de carbon.
Descrierea procesului permite o înțelegere mai aprofundată a riscurilor regionale și a modului în care factorii combinați pot influența securitatea resurselor în viitor.
Concluzii și implicații
Modelarea arată că regiunile africane suferă de cea mai mare povară în accesul la hrană și apă pentru populația vulnerabilă, iar Europa de Est, precum și alte zone din Asia și Orientul Mijlociu, vor resimți cele mai acute probleme legate de energie pentru grupurile sărace.
Rezultatele indică urgența managementului diferitat în funcție de contextul regional, pentru a putea adapta politicile la vulnerabilitățile specifice fiecărei zone.
Perspectiva pentru factorii de decizie
Cercetătorii consideră că astfel de scenarii pot face lumină asupra domeniilor de preocupare ale viitorului resurselor planetare. Riscurile identificabile în aceste studii pot ghida politicile publice în dezvoltarea unor strategii eficiente pentru asigurarea resurselor pe termen lung, conchide Morris.
