**Criza apei în România și impactul schimbărilor climatice, în contextul crizei Dunării din 2026**
Un expert european avertizează că situația actuală a Dunării, similară crizei din vara lui 2026, se poate repeta frecvent în viitor, fiind influențată de schimbările climatice. În același timp, se evidențiază dificultățile generate de secetă, temperaturi extreme și gestionarea resurselor de apă în Europa.
Consecințele secetei și competiția pentru resursele de apă
Raportul Copernicus indică o vară extrem de caldă în Europa de Vest, cea mai caldă din istorie, cu zone extinse afectate de secetă în august. În acea perioadă, debitele principalelor râuri europene precum Dunărea, Rinul, Niprul și Bugul au fost extrem de scăzute.
Arthur Guischet, secretar general al Asociației Europene a Apei, subliniază că România se confruntă cu o criză a apei cauzată de reducerea debitelor Dunării. Acesta afirmă că în zonele afectate cantitatea precipitațiilor rămâne relativ constantă pe an, însă crește frecvența fenomenelelor extreme, precum seceta sau precipitațiile abundente.
El explică că, în anumite regiuni, rezervele de apă subterană sunt încă ridicate după sezonul ploios, însă aceste rezerve pot fi epuizate dacă fenomenul secetei persistă mai mulți ani sau dacă o vară secetoasă survine atunci când nivelul apei subterane este deja scăzut.
Vara 2026: o situație de referință în schimbările climatice
Guischet consideră vara lui 2026 ca fiind un punct de cotitură, caracterizată de temperaturi ridicate, valuri de căldură și debite minime în fluvii precum Dunărea și Rinul. Deși în Franța, nivelurile apelor subterane au rămas ridicate datorită ploilor din primăvară și iarnă, nivelurile apelor de suprafață din timpul verii au fost critice.
El avertizează că, dacă aceste condiții vor deveni regula, situațiile de criză vor fi mai frecvente și mai intense pentru întreaga Europă. El recomandă reutilizarea apei și investiții în infrastructură pentru reducerea pierderilor, în contextul unui nou normal climatic.
Guischet avertizează că, peste un deceniu, această vară va fi percepută ca fiind mai puțin excepțională, dacă tendințele actuale continuă, și că e nevoie de măsuri pentru adaptare.
Impactul asupra Dunării și vulnerabilitatea sa crescută
Specialistul evidențiază vulnerabilitatea Dunării la schimbările climatice, în special din cauza lungimii și a multiplelor granițe pe care le traversează. El atrage atenția asupra necesității unei cooperări internaționale mai strânse pentru gestionarea resurselor, evitând deciziile unilaterale care pot agrava situația.
Un alt aspect important, menționat de Guischet, este riscul ca în cazul unor secete prelungite și repetate, nivelurile de apă ale Dunării să scadă până la niveluri critice, afectând economia, transporturile și producția de energie.
Pentru România, acest lucru înseamnă o dependență majoră de condițiile din amonte, cum ar fi precipitațiile în zonele montane, conectate cu volumul de apă care ajunge în Dunăre în primăvară.
Gestionarea resurselor și provocările infrastructurale
Expertul propune proiecte de refacere a ecosistemelor naturale și modificări ale albiei râurilor pentru a crește capacitatea de retenție a apei. El subliniază că, fiind la capătul fluviului, România depinde de gestionarea cea mai dinamică a aporturilor de apă în amonte și de gestionarea sezonieră a zăpezii.
El recomandă o analiză amănunțită a cauzelor crizei din 2026, inclusiv impactul captărilor excesive, consumației și al utilizării neînțelențate a apelor.
Transparență și combaterea teoriilor conspirației
Guischet subliniază rolul crucial al transparenței în gestionarea situației de către autorități. El consideră că explicațiile clare și asumarea responsabilității pot reduce teoriile conspirației, cum a fost cazul despre „stocarea” apei din Dunăre sau furturile în România.
El precizează că în situații de criză, lipsa de comunicare poate duce la dezinformare și credința în teorii fără fundament.
Viitorul apelor într-un context de criză globală
Specialistul avertizează că actuala criză a apei nu mai este doar o problemă viitoare, ci una prezentă, cu efecte directe asupra sectorului energetic și asupra vieții cotidiene. În Franța, restricțiile sezoniere de apă sunt deja o realitate, iar în România, situația cu Dunărea indică un potențial de agravare.
El avertizează că în cazul unor vara extrem de secetoase, apele pot fi atât de reduse încât robinetele pot rămâne temporar fără apă potabilă, la fel ca în alte localități europene.
Rezervele de apă și structurile de infrastructură trebuie adaptate pentru a face față noilor norme climatice. Din această perspectivă, gestionarea eficientă a resurselor devine pe termen lung o prioritate esențială pentru a evita crize mai grave.
