Un psiholog american atrage atenția asupra unei tendințe în creștere de autovictimizare și percepție erronată a problemelor de sănătate mintală, fenomen observat și în România. Clay Routledge susține că tot mai mulți tineri și nu numai consideră că au probleme psihice fără a se confrunta, de fapt, cu afecțiuni patologice.
Percepția despre sănătatea mintală în schimbare
Routledge afirmă că, în urmă cu 25 de ani, granițele între experiențele normale de durere sau frustrare și problemele patologice erau clar delimitate. În prezent, acesta observă o amplificare a percepției că orice nesatisfacție sau obstacol este o problemă de sănătate mintală.
Autovictimizarea și cocoloșirea copiilor
Pentru psiholog, o cauză a acestei tendințe este autovictimizarea frecvent întâlnită în comportamentul actual. Mama copiii, susține Routledge, le oferă o protecție excesivă, evitând orice confruntare cu dificultăți și considerând orice obstacol drept o victimă.
Distincția între suferința normală și cea patologică
El subliniază necesitatea recunoașterii diferenței. Pentru a acorda atenția corectă problemelor psihice, trebuie să distingem clar între suferința normală, reprezentată de frustrare sau anxietate temporară, și cea patologică, care necesită intervenție specializată.
Cât de ușor ne convingem că avem o boală mintală
Routledge explică că oamenii sunt mai predispuși să creadă că au o problemă de anxietate față de alte afecțiuni, precum cele cardiace. Aceasta favorizează supraevaluarea simptomelor și identificarea lor cu afecțiuni severe, chiar dacă acestea nu sunt confirmate de specialiști.
Impactul culturii și al comunicării online
Un exemplu oferit de psiholog este cel al unei femei care, într-un interviu, a spus relaxată că se confruntă cu traume, fără a avea certitudinea acestora. Convingerea că „toată lumea se luptă cu traume” reflectă influența discursului mediatic în crearea acestei percepții.
Recomandări pentru o abordare corectă a sănătății mintale
Pentru rutină, Routledge recomandă o mai bună diferențiere între experiențele normale și cele care necesită ajutor specializat. Este nevoie de o conștientizare și de reducerea tendinței de autodiagnosticare greșită.
Impactul asupra societății și educației
Fenomenul de autovictimizare afectează și percepția asupra școlii și a profesiei de profesor, fiind evidențiat prin inițiative de susținere a cadrelor didactice, inclusiv abonamente gratuite la platforme educaționale pentru profesori, menite să contribuie la gestionarea stresului profesional.
Routledge atrage atenția asupra riscului ca această tendință de autovalorificare să ducă la o percepție distorsionată a problemelor mentale. El consideră că diferențierea clară între suferința normală și cea patologică este esențială pentru a evita supraevaluarea simptomelor și identificarea greșită a unor afecțiuni.
